Oficial o ducem al dracului de bine!

Ca să nu mai vorbim de pensiile pe care le au acum vârstnicii noștri! Pensia minimă garantată este acum de fix patrusutedelei. Prea-bunul-și-atentul Executiv a decis majorarea punctului de pensie încă de la început de an, după cum li se amintește mereu la TV cârcotașilor care nu au ce face și tot comentează verzi și uscate.

Ce dacă asta era prevăzut în lege. Important este că s-a dat, nu s-a luat. Nu s-a luat cum li s-a luat bugetarilor 25% din lefuri în 2010, în vremea odiosului regim băsescian. Dar să nu uităm de inflație, care este acum la cel mai mic nivel din istorie. Avem privilegiul să fim contemporani cu cele mai mici creșteri de prețuri din ani și ani!

Și, cu toate acestea, nimeni sau aproape nimeni, dacă îi dăm la o parte pe unii cu averi de milioane – unii dintre ei defilând în ultima vreme pe la DNA cu metal la încheieturi – nu pare mulțumit de cum o duce.

Degeaba își tot bate gura în fiecare zi premierul Victor Ponta să ne explice, cum poate el mai bine, ca să înțeleagă nu numai cei cu scaun la cap că, de exemplu, „reducerea CAS (la angajator cu 5 puncte procentuale n.n.) nu a generat o catastrofă, ci începe să producă efecte pozitive anticipate”. Cui îi mai pasă acum că angajatorii au „uitat” să mai verse din banii economisiți astfel și în conturile angajaților, așa cum se jurau unii dintre patroni?

La fel de OK este și managementul companiilor de stat „care s-a îmbunătățit considerabil”. Vasăzică Hidroelectrica a înregistrat în 2014 cel mai mare profit din istorie, iar companiile din transporturi feroviare sunt în 2014 pe profit operațional. Nu vi se pare că ați mai auzit partea cu cefereul? În anul 2000 ceferiștii erau fericiți, „când datoriile erau zero și CFR Marfă era pe profit”, după cum spunea Anca Boagiu într-un interviu.

Totul este sub control, iar populația va simți desigur și noile „realizări importante”. Puțintică răbdare doar.

„Aceste realizări importante ne dorim foarte mult să se reflecte și în viața de zi cu zi a fiecărui cetățean”, a grăit luni cu înțelepciune premierul, după întâlnirea cu delegația FMI. Unde mai pui că, așa cum ne-a anunțat tot domnul prim-ministru, prețurile la gaze naturale pentru populație nu vor crește de la 1 aprilie, așa cum tiranii din troica FMI-UE -Banca Mondială ne „solicită”.

Prețul gazelor naturale este unul dintre punctele pe care Guvernul se pare că nu a căzut de acord cu reprezentanții instituțiilor internaționale. Pe scurt, FMI „solicită” scumpirea gazelor, iar bravul Guvern s-a opus. Cât curaj, nu?

„Solicitarea FMI se referea la o creștere de la 1 aprilie de la 53,3 lei (pe MWh n.n.) la 62 lei (pe MWh n.n.), destul de abruptă, pe care o considerăm nesustenabilă. Altfel nu facem decât să acumulam datorii la CET-uri și să facem factura pentru anul viitor imposibil de achitat pentru oameni (…)”, a pozat ultrapopulist premierul Ponta în apărătorul oamenilor care consumă gaze naturale.

Un amănunt fără importanță: FMI nu poate „solicita” să majorăm prețurile la gaze, ci doar să respectăm calendarul pe care România și l-a asumat în 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. O amânare a majorărilor de preț nu înseamnă că am scăpat de scumpiri de gaze. Dacă gazele pentru populație nu se vor scumpi de la 1 aprilie, așa cum e prevăzut în calendar, asta poate însemna că, din 2016 sau 2017 majorarea prețului va fi mult mai mare.

Adevărata problemă cu gazele naturale explicată pentru gândul de oameni din domeniu este că odată cu epuizarea zăcămintelor „vechi” și folosirea resurselor identificate în Marea Neagră, de exemplu, nimeni nu va mai putea impune un preț sub costuri, iar atunci nu doar că prețul va sări în aer, dar și replierea va fi greu de imaginat.

Revenind la scrisoarea de intenție cu FMI despre care premierul Ponta a anunțat că nu a fost semnată. Semnalul este că Guvernul nu vrea să mai respecte constrângerile impuse de înțelegerile cu organismele internaționale, o abordare considerată „la modă” în ultimele săptămâni, după exemplul Greciei și Ungariei.

Abordarea este considerată de unii analiști ca fiind deosebit de riscantă și va tensiona și mai mult investitorii străini, care oricum sunt neliniștiți de situația din această regiune. Riscul, sintetizat aici de unul dintre colaboratorii gândul, este pierderea „plasei de siguranță” din partea FMI.

Pe de altă parte, stabilitatea macroeconomică mult lăudată de autorități nu se datorează rezultatelor politicilor Guvernului. Dacă ne uităm doar la inflație, care a ajuns la valori minime, o simplă privire în datele statistice arată că în întreaga Uniune Europeană inflația este foarte mică, iar în unele state se înregistrează chiar valori negative pentru creșterile de prețuri. Cât privește creșterea economică, unii analiști economici susțin că este fluctuantă și poate oricând să își schimbe tendința, dacă exporturile românești vor scădea.

Statisticile seci arată că nici cu încasările bugetare nu suntem pe roze, ba dimpotrivă. Guvernul a ratat ținta de venituri pe 2014 cu 3,8 miliarde de euro, potrivit execuției bugetare pe anul trecut. În grea suferință sunt și fondurile europene, ca să nu mai amintim de diferența între kilometri de autostrăzi promiși pe hârtie și cei inaugurați.

Însă doar cei rău intenționați s-ar mai împiedica de asemenea detalii mizere când, în statistici toți o ducem al dracului de bine.

PS Aș fi curioasă câți dintre cei 55% din românii care într-un sondaj IRES realizat în noiembrie, după alegerile prezidențiale, susțineau că țara se îndreaptă într-o direcție bună mai cred în asta.